Bancuri pe mess

Un ateu se plimba prin pădure minunându-se de frumuseţile naturii:
“Ce copaci impresionanţi! Ce râuri cristaline! Ce animale frumoase!”.

La un moment dat, în timp ce se relaxa, omul aude în spatele lui zgomote ciudate.

Când se întoarce vede un urs ca-n poveşti: mare, frumos, sănătos şi cu poftă de mâncare.

Îngrozit, ateul o ia la fugă, însă ursul avea condiţie fizică. Se apropia din ce în ce mai mult…

Tipul era atât de îngrozit încât la un moment dat se împiedică şi cade.

Ursul îl apucase deja de un picior aşa că omul, paralizat de frică, răcneşte:

“Doamneeee!!!”. În secunda următoare, timpul se opri, ursul îngheţă în poziţia în care se afla,pădurea rămase neclintită şi o lumină se revarsa din cer.Tipul, şocat, auzi o voce:

“Mi-ai negat existenţa toată viaţa, le-ai explicat şi altora ca sunt un mit, ai pus toată creaţia Mea pe seama întâmplării cosmice… vrei acum să te salvez? Pot eu să te consider credincios cu adevărat?”.

Ateul se uită fix în lumină şi răspunse:

“Aş fi ipocrit să Îţi cer brusc să mă consideri credincios, dar poate ai reuşi să faci într-un fel să devină ursul creştin?”.
“Foarte bine” răspunse vocea.

Lumina dispăru, zgomotul pădurii reveni.

Ursul îl eliberă din ghearele sale, îşi împreunează labele din faţă şi spuse:

” Doamne, binecuvântează aceste bucate. Amin